Otrava

Otrava corozivă îți scapă
Printre degetele tale murdare,
Scheletice, lipsite de carne,piele
Și vene,fără viață.
Simți cum alunecă ușor,
Pe coasa ta, mușcând
cu blândețe din carnea vie
ușor purpurie, a jegului ce
a îndrăznit a călca pe Pământ,
Parazitând totul în calea lui.
Ce plăcut este mirosul otrăvii
ce mângâie cu atâta tandrețe
Carnea ce a fost sfâșiată,
O dezintegrează moleculă cu moleculă,
Poluând aerul cu vapori contaminați
Ce o dată inhalați, îți usucă pielea
Și măduva din adâncul oaselor,
Reducându-te la un nimic,
La o uscatură putredă
Și dezgustătoare,
Un gunoi fără valoare,
O pată rânceda ce
nici nu merită a trăi,
Dar nu-ți face griji,
Are el grijă de tine,
Te adună ca pe o buruiană
Și te aruncă în adâncurile Iadului.